Nr. 1

OSEA

Osea 1:2-3   Întîia datã când a vorbit Domnul cãtre Osea, Domnul a zis lui Osea: ,,Du-te, si ia-ti o nevastã curvã si copii din curvie; cãci tara a sãvârsit o mare curvie, pãrãsind pe Domnul!" El s-a dus, si a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zãmislit si i-a nãscut un fiu.
Actiunea profetului Osea încã ne lasã pe multi surprinsi de metoda prin care Dumnezeu vrea sã explice poporului sãu cum este caracterul Sãu. Profetii trãiau într-o societate unde peste 90% din populatie nu stia sã citeascã. O societate violentã profund influentatã de religia canaanitã si Baalism. Profetul trebuia sã fie creativ si sã expunã oamenilor învãtãtura Sa prin exemple practice pline de simbolism.
        Religia canaanitã se deosebea prin violenta jertfelor sale unde inclusiv se jertfeau copii si persoane. Iar cealaltã laturã a acestei religii era o totalã libertate sexualã unde sãrbãtorile canaanite erau adevãrate orgii sexuale si de betie. Aceste lucruri erau foarte atrãgãtoare copiilor lui Israel. Noi trãim într-o epocã intitulatã de multi sociologi "postmodernism" si unde secularizarea acestei societãti încearcã sã atragã tineretul prin aceleasi metode care se foloseau în vechime: violentã, droguri si sex. Satana are întotdeauna acelasi mesaj doar cã schimbã ambalajul produsului.
          Gomera dupã ce a pãrãsit pe profetul Osea si l-a inselat cu multi bãrbati a ajuns sã fie vândutã ca sclavã exact de unul dintre bãrbatii la care ea a cãutat protectie si dragoste. Multi ne întrebãm poate ce motive a putut avea Gomera ca sã actioneze asa de neîntelept. Gomera, o fatã tânãrã, când s-a cãsãtorit este foarte probabil ca parintii sã fi ales în locul ei. Se poate foarte bine sã se fi întrebat:
     - De ce sã nu profit eu de tinertea mea?.. si sunt obligatã sã stau cu acest om care se preocupã foarte mult sã fie un om corect, bun si temãtor de Dumnezeu? Este un tip plictisitor!
     - În ziua de azi pe cine mai intereseazã aceste valori?.. Osea este un bãrbat învechit. Eu îmi doresc pe cineva modern care sã stie sã se distreze.
           Demostratia cea mai profundã de dragoste o gãsim în piata unde Gomera avea sã fie vândutã ca sclavã. Îl descoperim pe Osea care nu ezitã sã o rãscumpere din nou cu toate cã o mai cumpãrase odatã.
   - Cine plãteste de douã ori pentru un produs în ziua de azi?
   - Cine s-ar mai întoarce la sotia care l-a pãrãsit pe el si copii sãi acum vreo 20 de ani?
   - Cine s-ar mai întoarce sã cumpere un produs vechi si uzat, si care îti mai atrage si batjocora celorlalti?... Gomera se prostituase cu multi bãrbati si acum nu îsi mai apartinea nici ei. Era o sclavã folositã ca un obiect. Profetul Osea o va rãscumpãra.
           Isus Hristos face acelasi lucru cu noi în ziua de azi. Isus  îi spune profetului sã se cãsãtoreascã cu Gomera ca sã ne dea un exemplu al dragostei Sale. Cu toate ca L-am înselat de multe ori, El ne iubeste, nu ne-a uitat niciodatã si vrea sã ne rãscumpere cu pretul sângelui plãtit la Golgota.                                                                 Amin.
                                                                                                            Stãnescu Iulian Butoi

Nr. 2

 

   Oameni ai rugãciunii
     „Eu socotesc cã rugãciunile mele sunt mai puternice ca diavolul; dacã nu ar fi asa, Luther s-ar fi simtit de mult altfel. Cu toate acestea, oamenii nu vor bãga de seamã si nu vor recunoaste minunile mari pe care Dumnezeu le face de dragul meu. Dacã as neglija rugãciunea o singurã zi, as pierde mult din flacãra credintei.” Martin Luther.
     Înainte de Rusalii, apostolii au putut prinde doar frânturi despre marea importantã a rugãciunii. Dar la Rusalii, Duhul Sfânt a ridicat rugãciunea la valoarea ei vitalã, atotstãpânã în Evanghelia lui Hristos. Sfintenia se realizeazã si se desãvârseste prin rugãciuni. Când nu ne rugãm, Evanghelia înainteazã cu pasi rari si timizi. Pentru credintã si religie, o crestere a posibilitãtilor de educatie si o crestere a puterii banului, vor fi un mare blestem dacã nu vor fi sfintite prin rugãciune multã.
     Stãruinta în rugãciune nu vine de la sine, ci este rodul cunoasterii lui Isus si al studiului Bibliei si al dragostei de semeni. Ducem o mare lipsã de oamenii care sã se îndemne la rugãciune, pentru cã nu suntem o generatie de sfinti care se roagã, ci de multe ori pãrem o bandã de cersetori care nu au nici râvna, nici strãlucirea, nici puterea sfintilor. Cine va astupa spãrtura aceasta?
     Concluzia cea mai fermã este cã acum nevoia cea mai mare a bisericii o formeazã oamenii cu credintã hotãrâtã, vigoare spiritualã si zel care sã mistuie. Rugãciunea, credinta, viata si lucrarea lor pot fi asa de radicale si impunãtoare încât vor face revolutii spirituale în viata individului si viata bisericii. Nu oamenii care fac vâlvã si senzatii tari, care atrag sufletele prin distractii plãcute si ieftine, ci predicarea Cuvântului prin puterea Duhului, oamenii prin rugãciuni.
     Ceea ce s-a fãcut în trecut se poate repeta. „Adevãrat, adevãrat vã spun, cã cine crede în Mine va face si el lucrãrile pe care le fac Eu; ba încã va face altele si mai mari decât acestea.” (Ioan 14:12). Sã ne rugãm cu toatã cãldura ca promisiunea Domnului sã fie mai mult decât înfãptuitã.                  Marius Nitã

 

Sola Scriptura în Castellon

     În Sabatul din 15 mai 2004 bisericile adventiste din Castellon au primit vizita sorei Beatrice Lospa, fost director de programe al postului de radio „Vocea Sperantei” în Bucuresti, în prezent directorul programului „Sola Scriptura in cadrul Uniunii Adventiste din Romania.
     Prezenta dânsei aici a fost o binecuvântare pentru multi dintre noi prin cuvântul predicat, dar mai ales pentru motivul acestei vizite.
     Ca urmare a dorintei exprimate de cãtre fratii din Spania de a lucra în via Domnului, sub influenta Duhului Sfânt, s-a hotãrât infiintarea unei filiale a Institutului biblic Sola Scriptura în Madrid, al cãrui director este sora Nina Drãghici. Dar ce este de fapt Sola Sriptura?
     SOLA SCRIPTURA este un institut de studii biblice prin corespondentã care oferã cursantilor posibilitatea de a afla rãspunsul la câteva dintre întrebãrile care-i preocupã.
   Programele pe care Sola Scriptura le oferã sunt:
1. Când dragostea se întoarce acasã.
2. Secrete biblice ale sãnãtãtii.
3. Fericirile.
4. Parabolele Domnului Hristos.
5. Programul academic de studiere a Bibliei în doi ani.
   Facilitãti:
-materiale de studiu gratuite;
-revista scolii;
-bibliotecã mobilã;
-librãrie;
-înregistrãri audio pentru nevãzãtori;
-seminarii publice;
-cursuri on-line;
-emisiune TV (în viitor).
   Vã preocupã viitorul dumneavoastrã, al familiei, al prietenilor si vecinilor dumneavoastrã? Aveti ocazia sã fiti conlucrãtori cu Dumnezeu în lucrarea de salvare de suflete. Nu dispretuiti ceea ce vi se oferã.
   Cu totii suntem chemati la aceastã lucrare importantã care poate grãbi sau poate întârzia venirea atât de mult asteptatã a Regelui nostru. Însusi Domnul Isus ne spune cã revenirea Sa va avea loc când Evanghelia aceasta va fi vestitã tuturor neamurilor pânã la marginile pãmântului.
    Vã îndemn dar, fratii mei, sã iesim la lucru în câmp, astãzi când încã nu e prea târziu.                       Adriana Radu

Nr. 3

O prezenţă nevăzută

GENEZA 28:16
Într-o familie  temãtoare de Dumnezeu, în urma unei afaceri între cei doi fii ai familiei, s-a iscat o ceartã si a apãrut  ura pentru cã fiul mai mic folosise santajul si minciuna pentru a-si atinge scopul. Tensiunea dintre ei  crescuse atât de mult încât fiul mai mare, gândind într-o ocazie cu voce tare a zis: Tata este înaintat în vârstã, este bolnav si cât de curând va muri; nu are rost sã mã agit acum, dar când voi veni de la înmormântarea lui, fratele meu mai mic va plãti pentru tot ceea ce mi-a fãcut.
Tatãl era un om foarte bogat; avea o companie ce mergea bine. În acel timp era obiceiul ca fiul cel mai mare sã obtinã jumãtate din tot ceea ce avea tatãl, fiului mai mic revenindu-i o parte mai micã.
Din întâmplare, unul dintre angajatii tatãlui sãu a auzit cuvintele fratelui mai mare rostite în biroul lui personal, si acesta i-a spus mamei sale. Mama lor, o femeie înteleaptã, a prevãzut pericolul ce îi ameninta familia. Atunci a sunat de urgentã pe fiul ei mai mic pentru a-i propune sã plece pentru câtva timp, pânã se vor linisti apele, la unchiul lui, Laban, din Padan-Aram, o localitate din Mesopotamia. Tot odatã putea folosi ocazia pentru a-si gãsi o sotie cu care sã împartã atât bucuriile vietii cât si necazurile ei.
Dupã ce conflictul între cei doi frati se va fi terminat si uitat atunci era momentul prielnic ca fiul mai mic sã se întoarcã acasã, mamei revenindu-i insãrcinarea sã-l cheme la timpul potrivit. Fiul mai mic, cum a auzit sfatul dat, a început pregãtirea bagajului pentru cãlãtorie, si-a luat rãmas bun de la pãrintii lui si a plecat la scurt timp dupã aceea spre Mesopotamia.
În inima lui era multã îngrijorare, trebuind sã cãlãtoreascã sute de km printr-o tarã locuitã de triburi sãlbatice si nomade. Avea remuscãri de constiintã si teamã, de aceea a încercat sã-i evite pe oameni. Se temea de faptul cã pierduse pentru totdeauna binecuvântarea lui Dumnezeu fãgãduitã cu atâta timp în urmã, iar Satana era prezent si el pentru a-l coplesi cu ispite care sã-l ducã la disperare.
A doua zi de cãlãtorie, spre searã, a ajuns aproape de orasul Luz (mai târziu se va numi Bet-el); cãlãtorise deja 80 de km spre Nord din Beerseba de unde plecase. A ales sã petreacã noaptea în afara orasului de teama cananitilor; dar Iosif Flavius sugereazã ideea cã ura fatã de cananiti ar fi fost adevãratul motiv pentru care el a ales sã doarmã afarã.
Oricare ar fi fost motivul, în seara aceea avea simtãmântul cã era alungat dintre oameni, cã datoritã comportãrii sale gresite ajunsese un fugar, un imigrant. Disperarea îl cuprindea si nici nu îndrãznea sã se roage...gresise enorm...dar simtea nevoia unei protectii din partea lui Dumnezeu asa cum nu simtise niciodatã mai înainte.
Acolo a fost momentul mãrturisirii pãcatului cu lacrimi si umilintã cerând dovada cã nu era cu totul pãrãsit de Dumnezeu. Fiind obosit de drum, el s-a culcat pe pãmântul gol având ca "pernã" o piatrã. În multe tãri orientale se foloseau "perne" fãcute din lemn, argilã, piatrã sau metal; s-au pãstrat astfel de "perne" în Egipt. Dacã erai un cãlãtor oriental si erai în cãlãtorie, era de ajuns dacã gãseai o piatrã netedã care sã-ti sprijineascã capul; era ceva obisnuit, comun si acest lucru nu a constituit ceva incomod pentru el.
În acea noapte a visat un vis si a vãzut o scarã strãlucitoare ce atingea cerul având  baza pe pãmânt. Pe acea scarã urcau si coborau îngerii, iar Domnul stãtea deasupra ei repetând fãgãduintele pretioase fãcute lui Avraam si lui Isaac. Domnul l-a asigurat de protectia sa, de grija sa iubitoare, de faptul cã planul Lui era de a-l binecuvânta si cã el împreunã cu urmasii lui vor fi o binecuvântare pentru toate familiile pãmântului.
Aceastã scarã îl reprezintã pe Isus care a refãcut legãtura între cer si pãmânt deschizând rasei umane posibilitatea mântuirii si a bucuriei vesnice (Ioan 1:51). Acest vis a produs o impresie deosebitã asupra mintii lui, care s-a trezit si a rostit memorabilele cuvinte: v.16 "Cu adevãrat Domnul este în locul acesta si eu n-am stiut".
Acum avea simtãmântul cã Dumnezeu era cu el, cã a obtinut iertarea si cã El nu l-a pãrãsit. Cuvintele rostite erau expresia surprizei si a bucuriei pentru cã aflase cã nu era singur asa cum gândea el si cã se afla în prezenta unui Dumnezeu îndurãtor si iertãtor. A recunoscut lipsa lui de credintã precum si faptul cã Domnul nu l-a pãrãsit în nici un moment.
Poate cã ai avut de luptat cu simtãminte de descurajare, vinovãtie, de disperare chiar, sau poate cã peste noapte te-ai trezit cã, datoritã unor situatii complicate de acasã, a fost nevoie sã iei drumul exilului, al emigrãrii. Erai poate speriat de cum va fi viitorul tãu, si acolo, în locul în care te gãseai te-ai predat grijii lui Dumnezeu, i-ai  încredintat planurile tale Lui si ai dorit sã vezi rezolvarea problemelor tale în timp ce te îndepãrtai de localitatea natalã.
Ai descoperit atunci cã Domnul era mai aproape de tine decât gândeai tu, cã în situatii de crizã te puteai baza pe ajutorul Lui chiar si atunci când prietenii, cunoscutii, vecinii nu mai erau.  Atunci l-ai luat pe Dumnezeu ca protector al Tãu, unicul care te putea ajuta. O prezentã nevãzutã te însotea clipã de clipã, pas cu pas, zi de zi, din oras în oras si din tarã în tarã. În inima ta era bucurie pentru cã stiai cã nu erai singur, aveai pe cineva care mergea alãturi de tine.
Poate cã nu ai vãzut îngerii ce urcau si coborau pe scara timpului, dar sunt sigur cã ai auzit glasul lui Dumnezeu vorbindu-ti prin Cuvântul lui, prin sfatul vreunui prieten, prin naturã, printr-o ilustratie sau o predicã, o lectie la ªcoala de Sabat si prin pretioasele Lui fãgãduinte: nu mã tem de niciun rãu, cãci Tu esti cu mine (Ps 23:4), nu te teme, cãci eu sunt cu tine...Eu sunt Dumnezeul tãu (Isaia 41:8-10 v. 10); unde mã voi duce departe de Duhul tãu si unde voi fugi departe de fata Ta? (Ps 139: 1-12  v.7)  - omniprezenta lui Dumnezeu.
Tot cerul este interesat de tine, de fericirea ta ; pe tine te slujesc îngerii chiar dacã uneori nu-ti vine sã crezi lucrul acesta (simtãmintele te pot însela). Poate cã dupã ce ai gresit cu ceva vine cel rãu si îti sopteste la ureche cã Dumnezeu te-a pãrãsit vrând sã te conducã la disperare si pierdere vesnicã; sã nu-l crezi pentru cã el vorbeste din ale lui si el este tatãl minciunilor. A încercat deja aceastã metodã cu Iacov.
Salvarea noastrã este mãrturisirea pãcatului înaintea lui Dumnezeu si pãrãsirea lui având o atitudine de umilintã, de pãrere de rãu, de regret asa cum ne-a învãtat deja Iacov mentinând legãtura de credintã între noi si Creatorul nostru.
Rugãciunea este arma noastrã, a tinerilor, chiar dacã o folosim atât de putin în lupta contra pãcatului; ea ne poate da victoria finalã împreunã cu Isus si este un mijloc de apãrare rânduit de cer pentru noi: deci, s-o folosim.
Cu adevãrat Domnul este în locul acesta.
                                     Elvis Tuteanu

Credinţa

Acum 2000 de ani, Isus Hristos a vorbit nevoii noastre! "Fiul Lui Dumnezeu s-a arãtat ca sã nimiceascã lucrãrile diavolului" (1 In.3,18). Cu coroana de spini pe frunte, cu sângele curgându-i pe fatã , cu spatele sfâsiat, cu piroanele în mâini si rana din coastã, a stat pe Golgota ca sã vorbeascã nevoii noastre.
El a vorbit acelui cancer,  a vorbit fricii, a vorbit trebuintelor, pentru toate frãmântãrile la un loc; i s-a adresat nevoii si a supus-o în trupul Sãu pe lemn. A purtat fiecare durere, fiecare povarã, fiecare problemã. Când a spus "s-a isprãvit", El si-a îndeplinit misiunea pe pãmânt. A plãtit pretul fiecãrui pãcat, a zdrobit fiecare lucrare a diavolului. Când îl vedem asa cum este cu adevãrat, când avem acea sigurantã interioarã cã voia Lui e cea care ne usureazã necazul, constrângerea dispare cãci ruga noastrã a fost ascultatã.
Rugãciunea cu credintã este legatã de evidenta a ceea ce  vedem cu ochii credintei. Aceasta ne dã posibilitatea de a lega        rugãciunea de ceea ce este de nezdruncinat : promisiunile lui Dumnezeu. Vedem împlinirea, vedem vindecarea, vedem resursele financiare, vedem dificultãti familiale rezolvate, vedem ...mai departe de prezent. Când ne rugãm prin credintã le vedem înfãptuite si continuãm sã credem,  prin puterea Duhului Sfânt si vorbim asa cum credem... fãrã sã ne îndoim. Prin credintã înlãturãm orice barierã din calea lui Dumnezeu cãtre noi. Este posibil sã credem pânã la capãt, chiar dacã nu primim rãspunsul acum. Credinta este un concept , dar este si o actiune.
Vom obtine rãspunsuri la rugãciuni cum n-am mai pomenit.
Cu totii putem avea aceastã experientã.
   Marius Nitã

 

Ajutoarele sunt pe drum

Ajutoarele sunt pe drum
Într-un an, un oras din centrul SUA, situat în valea dintre douã râuri a fost inundat. Ambele râuri au iesit din matcã, iar ploaia continua sã cadã zi si noapte în acea zonã. Nu se întrezãrea nici o urmã de sperantã în oprirea ploii, asa cã orasul urma sã fie  inundat din plin. Toatã lumea a fost evacuatã, cu exceptia unui singur om care refuza sã îsi pãrãseascã casa care, în curând, urma sã fie complet acoperitã de apã.
-Eu am credintã cã Dumnezeu mã va scãpa, spunea bãtrânul celor care îl implorau sã meargã cu ei spre terenuri mai înalte. Omul credea în puterea rugãciunii si se încredea în Dumnezeu ca sã fie salvat.
Apa a acoperit drumurile, fãcându-le de netrecut pentru masini. Totusi, un om într-o masinã de teren s-a oprit la casa bãtrânului si a strigat: ”Grãbeste-te! Vino cu mine! Te voi duce la un loc sigur! Nu mai ai mult timp!” Dar bãtrânul continua sã se roage. Nu vroia sã îsi pãrãseascã casa.
În câteva ore apa s-a ridicat cu peste un metru, inundându-i complet casa. Ploaia continua. Bãtrânul s-a urcat pe masa de bucãtãrie si a continuat sã se roage. Apa îi ajunsese la cãlcâie, în momentul în care un om cu o barcã a venit la casa lui si l-a strigat prin fereastrã: ”Domnule, veniti cu mine! Vã voi duce la un loc sigur!”
-Nu, a rãspuns bãtrânul. Dumnezeu mã va scãpa din aceastã inundatie!
Apa s-a ridicat tot mai mult, si curând bãtrânul a trebuit sã se catere pe acoperis. Ploaia torentialã persista. În timp ce se ruga a auzit suntele unui elicopter. A privit în sus si a vãzut un elicopter deasupra casei sale. O scarã a fost coborâtã din elicopter pentru el.Dar el a strigat:
 -Pleacã! Mã faci sã cad de pe acoperis! Dumnezeu mã va salva! Tu du-te si salveazã pe altcineva!
Elicopterul n-a putut sta acolo toatã ziua, asa cã a plecat, lãsându-l pe bãtrân pe acoperis. În final apa a acoperit casa, iar bãtrânul a murit înecat.
Când acesta a ajuns la portile raiului a cerut Sfântului Petru sã îi înlesneascã o întâlnire cu Dumnezeu. Petru l-a dus la tronul harului.
-Doamne, m-am rugat cu atâta ardoare ca sã opresti ploaia si sã mã salvezi din inundatie. Dar m-ai lãsat sã mã înec. Nu înteleg!
-Copilul Meu, am auzit rugãciunile tale. ti-am trimis o masinã de teren, o barcã si un elicopter. De ce le-ai respins pe toate?”