Nr. 1

A da înseamnă a primi
Marcu 12:41-44
  Isus era în Ierusalim si dupã ce a vorbit cu Saducheii si le-a arãtat faptul cã nu cunosteau Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu, a vorbit cu un cãrturar (ce în opinia mea era un fariseu pentru cã l-a întrebat pe Domnul un lucru ce îi preocupau în special pe farisei) si i-a arãtat cã era foarte aproape de Împãrãtia lui Dumnezeu.
  Dupã aceea Mântuitorul a venit în Templu si din nou învãta multimea, iar aceasta îl asculta cu plãcere; era ceva uimitor si plin de farmec sã vezi ce efect aveau cuvintele Lui asupra multimii si cum se adunau acestea ca sã-l asculte.
  Într-un moment de odihnã , Isus sedea jos în fata visteriei Templului si se uita cum îsi aduceau oamenii darurile pentru Templu. Darul se aducea dupã ce persoana respectivã participase la ceremonia de la Templu si în semn de multumire, cu inima plinã de binecuvântãrile primite depozita darul în visterie.
  Isus a vãzut multimea cum îti aducea darul. Atentia i-a fost atrasã de o vãduvã sãracã, care a adus si ea doi bãnuti.                              
Ea venise la urmã pentru cã nu dorea sã fie vãzutã sau observatã, iar darul ei era foarte mic, dar era tot ce avea ca sã trãiascã. Ea s-a gândit cã în ziua aceea a fost mult binecuvântatã de Dumnezeu si ca un act de credintã, ea a oferit cei doi bãnuti. Vãduva a înteles cã Domnul doreste o închinare completã, deplinã si în darul oferit ea a dat si inima ei.
  Pentru Isus nu conteazã atât de mult cantitatea cât calitatea, nu conteazã cât dai ci cum dai si care este motivatia inimii tale atunci când dai.
  Atunci când ai primit daruri de la Dumnezeu ca de exemplu: sã cânti, sã scrii poezii sau proze, sau orice altceva, El asteaptã sã le folosesti. Darurile primite nu trebuie îngropate ci folosite pentru slava Domnului.
  Dumnezeu asteaptã de la tineri, mult mai mult decât ei îsi imagineazã si în fata Lui nu putem sã ne scuzãm pentru timpul pierdut si nefolosit.
  Isus priveste si astãzi dorind sã vadã colaborare.                         Elvis Tuteanu

 

Nr. 2

Istoria ta poate sá fie diferitá
JUDECATORII 14:3

 

  Într-o familie de adventişti a avut loc un eveniment important: naşterea unui copil, care dupã cum se ştie schimbã puţin viaţa cuplului aducând bucurie pe de o parte, grijã şi preocupare pe de altã parte.
  Copilul a primit o educaţie exemplarã de-a lungul timpului din partea pãrinţilor, care erau oameni de bazã în biserica localã din ţorea, o localitate  cu 356,7 m deasupra  nivelului mãrii Mediterane.
  A avut toate condiţiile posibile pentru a se dezvolta din punct de vedere moral, social şi spiritual; dupã toate probabilitãţile avea sã fie un om consacrat pe altarul lui Dumnezeu pãstrând toate principiile unui creştin devotat (între altele nu avea sã bea vin, nici struguri proaspeţi sau uscaţi (Numeri 6:3-4), avea sã-şi lase pãrul sã creascã fãrã sã-l taie (Numeri 6:5), şi nu trebuia sã se apropie de un corp mort Numeri 6:6).
  Dumnezeu avea un plan special cu acest copil şi acesta trebuia sã fie un conducãtor politic şi religios în poporul Domnului.
  La vârsta când orice tânãr normal îşi doreşte un prieten, a fãcut o greşealã şi anume a crezut cã a avea o prietenã ce nu era din poporul lui Dumnezeu nu era chiar aşa de grav, cã "era mai bunã decât o creştinã", era manieratã, cu bun simţ, şi poate chiar îl iubea. Au hotãrât sã se cãsãtoreascã pentru cã nu puteau sã trãiascã unul fãrã celãlalt, chiar dacã pãrinţii lui  i-au atras atenţia cã era pe punctul de a face cea mai mare greşealã a vieţii lui. Argumentul tânãrului a fost (v. 3 u.p) "Ia-mi-o cãci îmi place".
  Câţi tineri au folosit acelaşi argument spre ruina lor, spre dezamãgirea şi suferinţa lor!!!!! pentru cã nu ştiau cã "prietenul strãin" avea sã-i trãdeze mai devreme sau mai târziu (este doar o chestiune de timp).
  Dacã astãzi eşti pe punctul sã faci aceeaşi greşealã, nu te lãsa amãgit de chemãrile pline de farmec şi de vorbele de iubire pe care le poţi auzi; toate acestea "prietenul strãin" le va uita când în joc stã avantajul lui, fiind capabil sã te trãdeze în mâna poporului lui.
  Nu te lãsa legat şi nici orbit de declaraţiile de dragoste pe care le poţi auzi pentru cã "prietenul strãin" vrea doar sã-ţi afle punctele slabe pentru ca cei din poporul sãu sã te poatã birui mai uşor, vrea doar sã-ţi afle secretul vieţii tale de nazireu (secretul puterii tale).
  Nu te lãsa adormit pe genunchii  lui, pentru cã atunci când te vei trezi, s-ar putea sã nu-ţi placã ceea ce vezi în jurul tãu. Poate cã zici în inima ta: "Eu pot sã mã întorc când vreau la poporul lui Dumnezeu", dar nu uita cã mulţi au crezut la fel nevãzând cã erau deja sclavi, fiind legaţi cu lanţuri ce nu le puteau rupe.
  Dacã vrei sã nu fi dat în mâinile filistenilor, dacã vrei sã nu ţi se scoatã ochii, dacã vrei sã nu fi o jucãrie în mâinile lor şi sã se râdã de tine, atunci trebuie sã te trezeşti la timp înainte de a fi prea târziu.
  Nu uita cã tovãrãşiile rele stricã obiceiurile bune (Prov. 13:20) şi între fii întunericului şi fii luminii nu existã multe lucruri în comun. Pavel ştia lucrul acesta şi în epistola sa în 2 Corinteni 6:14 el ne spune şi astãzi cã nu poate exista nici o legaturã între neprihãnire şi fãrãdelege.
  Samson spre sfârşitul vieţii sale s-a întors  (momentul pocãinţei, al reconsacrãrii) din nou spre Dumnezeu, şi dacã citim în Evrei 11:32 îl gãsim în lista eroilor credinţei. Dacã ar fi ascultat sfatul pãrinţilor atunci ar fi scutit multã suferinţã din viaţa sa şi ar fi eliberat pe poporul Israel de asuprirea filisteanã în timpul vieţii sale.
  Tu, stimate cititor eşti o valoare în ochii cerului şi Dumnezeu are un plan special cu tine. El doreşte ca prin viaţa ta, prin influenţa ta bunã asupra prietenilor tãi sã reducã tabãra filisteanã pânã la victoria finalã; tu eşti chemat sã fi un eliberator şi un reformator în biserica ta localã.
  Isus vrea sã-ţi ofere un loc în împãrãţia Sa cea veşnicã, sã-ţi ofere o coroanã de aur, un nume nou şi o alãutã pentru a cânta cântarea biruinţei, cântarea lui Moise şi cântarea Mielului într-un cadru special: Marea de cristal (Apoc. 15:2-3).
  Dumnezeu doreşte ca tu sã fi fericit în viaţa aceasta trecãtoare alãturi de El, dar mai mult decât atât vrea sã-ţi ofere veşnicia.
  Tu astãzi trebuie sã alegi între a fi biruit de filisteni sau a fi biruitor cu Isus. A fi biruit de filisteni înseamnã a fi sclavul lor legat cu lanţuri de aramã pentru a face o muncã ce în mod normal o fãceau animalele (Samson învârtea râşniţa în temniţã); a fi biruitor cu Isus înseamnã libertate şi bucurie veşnicã (mult mai mult decât îţi imaginezi).
  Tu alegi şi tu îţi scrii istoria propiei vieţi.
                              Elvis Tuteanu

 

Nr. 3

Existenta si neant

De ce ne-a creat Dumnezeu dacã ştia cã vom pãcãtui?

M-am confruntat cu aceastã întrebare  de multe ori când am încercat sã vorbesc despre Dumnezeu persoanelor sceptice.Mulţi ani, afirmaţia cã Dumnezeu mã iubeşte mi-a fost suficientã, pânã când am înţeles cã Dumnezeu ni se revela de asemenea prin logicã şi armonie. Filosofia Kantianã care a marcat un înainte şi un dupã în filosofie, ne descoperã cã Dumnezeu este cel care pune în armonie logica şi raţiunea noastrã. Când acceptãm existenţa lui Dumnezeu, tot ceea ce nu intra şi nu îşi gãsea locul în acel puzzle al minţii noastre, acum  descoperim cã are o ordine şi un sens. Descoperim cã existã un motiv al existenţei noastre. Avem o ţintã şi un scop. Întrebarea: de ce ne-a creat Dumnezeu dacã ştia cã vom pãcãtui? nu îşi mai are rostul.
      Oare ce putem ştii noi, fiinţe finite, despre gândurile unei FIINţE INFINITE?...Inevitabil, limbajul nostru uman este plin de erori şi limitat. Când încercãm sã vorbim despre ceva Complet şi Etern, noi, care suntem condiţionaţi de timp şi spaţiu, limitãm mesajul nostru la nişte cuvinte imperfecte. Articolul urmãtor nu este nici el scutit de un limbaj plin de imperfecţiuni pentru cã este un limbaj uman.
       Revenind la tema centralã, vom începe cu creaţia lui Lucifer. Unul din cele mai importante atribute ale Domnului este Omnipotenţa şi Dragostea. Lucifer nu a existat numai atunci când el însuşi şi-a dat seama de propria existenţã. Descartes, filozoful raţionalismului ne spunea: ,,Gândesc,deci exist´´. Exist pentru cã sunt conştient de propria existenţã, dar lucrurile cu Domnul nu stau chiar aşa. Lucifer a existat dinainte sã fie conştient de existenţa lui; a început sã existe de când dorinţa Domnului de a-l crea a existat în gândul lui Dumnezeu. Chiar dacã nu era creat ca fiinţã fizicã, faptul cã el exista în mintea şi gândul lui Dumnezeu însemna cã existã deja. Dumnezeu putea foarte bine sã zicã:
-Nu îi mai dau viaţã lui Satana pentru cã o sã pãcãtuiascã. Dar Dumnezeu este omnipotent pentru cã deja când gândeşte  fiinţele din mintea Lui au existenţã. Dumnezeu îl creazã pe Satana pentru cã are şi soluţie în faţa pãcãtului. Dumnezeu este OMNIPOTENT, nu este condiţionat de propria dorinţã şi gând.
Cu omul, de asemenea şi-a dat seama de suferinţa pe care acesta avea sã i-o provoace, dar l-a iubit din momentul în care s-a gândit la el. Dinainte sã îi dea viaţa fizicã, omul a fost iubit de Isus. Chiar dacã ştia cã va trebui sã moarã pe cruce pentru a-l salva, ISUS tot l-a creat pe om. Pentru cã dragostea lui pentru noi este infinitã şi nici pãcatul nu poate condiţiona omnipotenţa lui Dumnezeu. Pentru cã atunci când aparent este condiţionatã omnipotenţa, îşi face loc Dragostea Infinitã care soluţioneazã restul. Ce privilegiu mare este sã avem un asemenea Mântuitor care ne iubeşte încã de când începem sã existãm în mintea lui.
  Este foarte important pentru un creştin sã înţeleagã acest lucru. Pentru cã atunci când mor şi nu mai am viaţa nu înseamnã cã nu mai exist. Înseamnã cã nu mai am viaţa, cã nu mai sunt conştient şi sunt precum într-un somn adânc din care nu mã pot deştepta decât atunci când Domnul mã va învia. Dragostea Domnului  nostru ISUS HRISTOS ne poartã de-a lungul anilor în memoria lui  şi datoritã acestei  Iubiri vom învia la venirea lui pe norii cerului. Chiar dacã atunci când mor nu mai pot fi conştient de propria existenţã, aceasta nu înseamnã cã nu exist. Descartes s-a înşelat .
 Sunt viu în memoria Domnului meu ISUS HRISTOS în care cred. Chiar dacã aşa cum spune Biblia în Eclesiastul 9:5 Cei vii, în adevãr, mãcar ştiu cã vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o rãsplatã, fiindcã pînã şi pomenirea li se uitã.
Memoria celor morţi de-a lungul anilor dispare şi din mintea celor care cel mai mult i-au iubit. Iarba se aşeazã peste mormintele lor, pânã când toatã pomenirea se şterge, dar în MEMORIA lui ISUS existãm pentru cã ne iubeşte şi vom învia pentru a nu mai muri niciodatã atunci când va veni pe norii cerului. Nu existãm ca fiinţe cu viaţã sau un duh nemuritor, ci ca  amintiri prezente pe care Domnul nu le şterge şi le are active în memoria şi Planul Sãu. Dragostea lui pentru noi nu dispare atunci când murim, ci aceastã Dragoste ne menţine prezenţi în memoria Lui şi va face sã înviem din nou la viaţã.
De aceea noi spunem :       ,,Vino Doamne ISUSE”!....AMIN.
     Iulian Stãnescu Butoi